Judecățile


Atunci când cineva dă o definiție unei poezii, unui om, unei vieți, unei pisici, unei curve, te aștepți ca acea persoană să dețină o psihologie a cunoașterii. În realitate, este vorba de a descoperi valoarea sau nonvaloarea, limitele, întinderea a ceea ce tu, omul, poți realiza în planul cunoașterii. Avem dreptul de a lovi pe cel de lângă noi de dragul explorării? Nu am să înțeleg niciodată și nici nu doresc să merg la braț cu măștile care implică în drumul lor urâtul numindu-se Oameni.

E greu să înțelegi un om și să-l definești. Să ne ferim de gândul că putem duce mai mult decât putem înțelege. A judeca un om este un moment de cumpănă iar săgeta străpunge acolo unde nimic nu vindecă. Putem face discursuri asupra lucrurilor simple pentru că oamenii simpli sunt frumoși prin cuvânt pentru că el vine din suflet.
Pentru că mereu avem întrebări referitoare la ființă și la raportul dintre ea și realitățile trecătoare, dar cum să înțelegem ființa dacă nici răspunsuri simple nu găsim?

Dacă am cunoaște calitatea sau recunoștința dobândirii, până la un punct, a conștiinței de sine, devenirea eului ar accepta ca și domnie interioară, elementele care se întrepătrund și sunt continuu creatoare. Ce înseamnă asta? De ne-am opri naivi în naivitatea copilăriei noastre, poate că, de ce nu, am savura cu ușurință lucrurile simple devenind oameni frumoși.

Putința curge în imagini.

Este mai bine sa lăsăm viaţa să vorbească despre noi în locul cuvintelor, așa spunea Mahatma Gandhi, dar alături de noi stă imprudența naivă de a crede că putem duce o luptă continuă cu naivitatea. Cred că naivitatea noastră vine și din dorința de a avea prieteni prin care visele pot construi legături. Utopie? Curaj? Curajul e al sufletului și el nu tremură de frică, nu se ascunde de oameni și nici nu speră. Puțini oameni știu să fie bătrâni, a spus asta cineva, nu știu cine, dar mare dreptate avea. Poate că timpul vindecă, poate că uneori tăcerea te înalță, poate că... vom uita de slăbiciune prin puteri noi pe care doar prietenii adevărați ți le vor da.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ce tare mă strânge blana asta de lup

demenții

mi-a rămas o noapte în gât