Postări

Se afișează postări din decembrie, 2016

sttt

sttt, ascultă Doamne, florile cum râd
şi spune-mi care vrea să-mi fie-n vis
a mea
pe veşnicie?

sttt, ascultă mamă, povestea celui galben
el se credea a fi un cal, un murg
dar nu am vrut să-i spun că-i trandafir
aşa că am tăcut
şi-acuma fug
să văd ce face colo în grădină

sttt, ascultă tată, paşii mei sunt mov
m-aplec uşor în faţă
tu crezi că am să zbor?
cel alb de-acolo, da, e fluture sau ce-i?
mi-l prinzi? te rog în braţe să mă iei
să-i spun că mâine îl aştept în zori

sttt, ascultă cerule, la tine sus sunt munţi?
să-mi iau la noapte florile sub pernă?
să-i spun amicului meu Tom, că-i mâţă
că el tot sare sus pe lustră
crezând că-i liliac sau cine ştie ce
în mintea lui chiar miaună
a lup fireşte
mă-nchin cu Buni, râd, îmi spun Doamne păzeşte
şi fug degrabă iarăşi între flori.

sttt, ascultă omule, n-ai vrea măcar puţin
în lumea mea să te cobori?
te-aş servi cum ştiu mai bine
cu o dulceaţă bună de afine!

să îți povestesc

să îți povestesc de un hedonist?
cuvintele se ascund în buzunare
iar eu
precum o mirare filosofică scrisă de jeanne hersch
dovedesc transpuneri universale
nu întoarce capul
privește în ochii mei și spune-mi dacă se văd urme de lupi
haita m-a biruit
uite cum în cercul oamenilor s-a spart o iluzie
nu mă folosesc de metafore
nici de martiri
suflu greu din cauza frunzelor
m-am acoperit surprinzător în munte
deasupra timpului au explorat ciudații culoarea ochilor socratici
între timp eternitatea s-a sfârșit
epicurian ți-am șoptit că
roua încolțește pe frunte în fiecare dimineață

beția

Se rupeau din cer bucăți mari
Cimitirele străluceau noaptea, iar tocurile doamnelor pe asfalt
Făceau un zgomot de clopot duminical
Nu mai credeți în magie – așa striga cerșetorul din centrul orașului,
Dar nimeni nu-l bagă în seamă
Amicul zice să mergem la pub
Eu spun – ok, dar cine plătește? Zice el – eu plătesc, fraiere. Când ai plătit ultima oară băutura?
Ăla de la pub mă știe
Plecăm beți dimineața și dimineața e beată și ea
Strada se încolăcește în picioarele mele
Amicul se răstoarnă și alunecă precum un cerc în cercuri
Nimic amuzant și nici fatalist că zice el – nu mai am, mă, nu mai am muză. S-a dus dracului tinerețea mea. S-a dus cu muza. Amândouă m-au înșelat. Sunt un nenorocit. Ies la pensie.
Se rupeau din cer bucăți mari
Gropile se umpluse cu spumă de mare
Războiul începuse de mult și groaza era așa o normalitate dată dracului
Teoria chibritului e ca teoria mâinii stângi
Pescarul bătrân așteaptă pe coastă
Mereu același val care să-i spele barba și mereu aceeași barcă îl așteaptă la mal Unde…