Postări

Se afișează postări din septembrie, 2017

poppy flowers - 28 September 2017

Imagine

transformation / September, 2017

Imagine

mission de la femme

şi iat-o cum se bălăceşte într-o inflexibilă gândire
el: irealul provinciilor
ea: abandon
în păr i s-a prins ochiul cercetătorului
iar acum predă la catedră de o cutare dogmă răsuflată
mai zice că arătările oamenilor spală obiceiuri cerșetorul de la colțul străzii strigă: limbi încurcate
voi sunteți prăzile de la orele amiezii
dar cine stă să iubească metodic? ai văzut că
declaraţia de iubire furată de la unu’ într-o gară nu face doi bani
ai văzut că pâinea de la gura câinelui nu e imaginară
te-ai convins că cine aude cum trece toamna încleştată de inimă
e un om normal fără aur  pe el sau aripi de înger
și iată cum ne fură o slobodă clipă
ne tulbură porţile închise

28 sept. 2017 - reconstituire la „Mission de la femme”, 28 septembrie 2010

Secretul lui John

John a scos un băț de chibrit, l-a trecut pe catranul cutiei și și-a aprins țigara. Și-a pus ambele picioare pe măsuța din fața lui, iar cu cealaltă mână a luat paharul cu whiskey. Îl privește senin pe Cormac, întinde mâna cu țigara spre el, îndemnându-l să ia un fum.
-Abia am fumat.
-Mai trage un fum cu băutura asta, dacă vrei!
-Nu vreau. Te-am rugat, de mai multe ori, să-mi povestești de ce a vrut soră-ta să se omoare. Mereu ai ocolit să-mi spui. De ce?
-Păi, Cormac prietene, e o poveste tristă.
-Vreau s-o aud.
-La ce-ți trebuie?
-Să domolesc, poate, scenariile pe care le-am făcut în mintea mea.
-Scenarii legate de gestul nesăbuit al soră-mii?
-Da.
-Ești nebun!
-Poate, dar tot vreau să aflu. Unde-i sticla? 
-La picioarele tale. Mai pune-mi și mie, că am de gând să te scot din scenariile alea ale tale. Să bem, amice! 
Cormac apucă sticla cu o mână, toarnă în paharul lui John până-l umple, toarnă și în paharul lui, după care se întinde în fotoliu, pregătit de ascultat.
-Tot nu-ți aprinzi una?
-Nu.
-M…

să fii vultur

pasărea ucisă e dimineața aceasta în care lumina s-a topit pe frunze te-ai făcut aripă în toiul dezmembrării tale apoi te-ai ridicat precum roua pe iarbă
pasărea ucisă e în drumul călătorului în cana cu apă rece pe care o cerea în verile secetoase și-a ademenit visurile în nopțile reci să-i țină de foame, de sete, de dor
pasărea ucisă e în ultima iubire în dansul cutelor de pe frunte unde s-au adunat grijile ca niște amintiri pe care sufletul nu vrea să le uite
pasărea ucisă e zborul tău în lume o speranță desfăcută din mâna copilului la care privești cu ochii-n lacrimi de fericire că niciunde nu ești tu fără aripile ei
nu-ți întoarce capul s-ar putea să te lovești de muntele poverilor tale aruncă din el câte o piatră  și dă drumul vulturului să zboare

26 septembrie 2017

beyond the truth (or play the soul)

Imagine

declarație de dragoste

Imagine
ți-am promis, într-o zi, un poem de dragoste. ai zâmbit. am spus: ai să vezi! p.s. te iubesc mai mult ca ieri, mai puțin ca mâine, iar mâine te iubesc mai mult ca azi, dar mai puțin decât poimâine: așa mi-ai zis prima oară, iar eu, uimită, am privit tăcând la vrajă. uite:
dar unde-i timpul care-a zămislit iubirea, dar unde-i arcul ce-a trimis săgeata-n suflet? a fugit? iubirea mea-ți răspunde! ah, nu, e doar părerea nopții ce visul îl închide. când tu veneai, iubire, iubirea mea în sânge-și găsea locul. o altă alchimie ce atrăgea misterul, că doar privirea-ți spune ce nume am să port, că doar și șoapta-ți strigă în mine ca un dor. și uite, strângi în brațe o rază ce din beznă a renăscut. dar ce-ai ascuns sub pernă? tu te prefaci că dormi, știu și te cuprind de suflet, iar tu zâmbești ușor. te-am prins, îți spun, nu dormi, la ce gândești iubite? tu spui că la nimic, eu ochii pe furiș ți-i văd. mă cuibăresc în brațe și-ți spun că te iubesc. apoi că vreau să mor, îți cânt: de dor. tu vezi…

care-i sensul?

erai gata să te deșiri în centrul orașului vechi dar fix atunci ți-a sunat telefonul și iubita te-a întrebat dacă o iubești și vinerea la prânz te-ai oprit din nodul dispersiei și-ai răspuns automat că da și de-a lungul încâlcirilor atâtor gânduri pe care le aveai exact când ai răspuns acel da primești un pumn în stomac de la unu’ care te-a confundat cu altu’ o mașină taman atunci a oprit și-a scos un pistol spre tine privești ca un prost în țeava lui nu miști și nu clipești aștepți să-ți zboare, la dracu, creierii dar ăla trage trei focuri, unu’ după altu’, în tipul din spatele tău care se pregătea să-ți mai bage un pumn-doi în cap ești nesfârșit de viu și de static îți dai seama că printre picioare îți curge sângele ăluia mort din spate doar după ce o duduie strigă practic cât o ține gura oh, gosh, o my gosh, o my gosh... plutești peregrin pe vârful picioarelor în crâșma de peste drum și bei pân’ te  trezești din cea mai vie aiureală trăită de până atunci era normal, îți zici, era normal ca ăsta să …