Postări

Se afișează postări din octombrie, 2016

viața e o dispoziție

mi-am dat seama că și visul trece
că tot ce fac e ca o apă
lumina vine uneori chiar spre seară
și bate la tâmpla mea
mă strigă să o privesc din umbră
ca și cum chirceala frunzelor din toamna asta
ar avea mai multe de spus ca de obicei

astă vară îți spuneam de ocean și de delfini
de fântâna mea din Dublin
îți spuneam de viață și de speranțe
dar visul nu se schimbă
devenind alți oameni în aceeași piele

aripile au căzut de mult
cred că eram copil și îmi imaginam cum zbor
mă gândesc și acum la ele
dar nu le mai văd
aud un zgomot stricat de secundă ofilită
aud pașii mei din trecut cum se întorc
știu că am rămas la fel
o femeie cu privirea în pământ
regretând că s-a născut fără să atingă pământul

în dimineața asta de joi

nu e o scuză că doar joia 
ceasul rămâne fără timp
hoțește-mi fie jurământul deasupra sudului
că el potolește o frunză moartă
care se plimbă prin părul meu
crezând că-i sunt toamnă
nu descriu anotimpuri
nici stări
nu umplu golul din morminte
că nici tăcerea nu știe să povestească
despre tristeți
sau despre orice
despre vinul roșu
sau despre războaie
prin pașii tăi
am călcat în dimineața asta de joi

cubul

Ai un cer deasupra. Sub cer ești tu... și umbra. Refaci imaginea cu pânza albă. Copacul şi tu. Asamblează imaginea pe femeia care-şi duce parfumul de iubire în fiecare vis. Realitate fără ochi, fără mâini. Mută. Dincolo sunt semnificaţii pasagere.