Postări

Se afișează postări din februarie, 2015

ego

îmi dezvelesc talpa
în sufletul tău gol
mâinile murdare
varsă pe buze
o insuportabilă dorinţă
crapă fericirea
pe la margini
la capătul  bordelului
pluteşte mirosul
acru şi nebun al existenței



toamna anului 2009

oroare de curvă

își zdrobea numele cu pumnul
așeza tâmpla pe jurămintele altora
iar dimineața se trezea în noroi
cu palmele ascundea anii bociţi
în tălpile goale izbea păcatul
în fiecare noapte
ştrangula interminabil acelaşi loc
de singurătate
în locul prostituatei s-a construit un cimitir
și acolo sunt ascunse gânduri în buzunarele văduvelor sunt ascunse resturi de pâine


toamna anului 2009

Ce cost are prețul?

Se pune preț pe om în funcție de valoarea lui: ce a făcut, ce a rămas după el ori ce se poate obține din el. Se pune preț la modul vulgar, animalic. Nu mă gândesc la noblețe și nici la calitate, pentru că aceste virtuți dispar în momentul în care vrei să obții ceea ce altul a creat cu un preț propriu pe care, de altfel, nu merităm să-l cunoaștem.  Unii prețuiesc forța pe care o folosesc în realizarea unui țel, dar oare contează ceea ce el a construit? Dacă-i vine ușor, atunci de ce-și prețuiește forța și nu înfăptuirea, care pesemne-i va rămâne în urmă? Nu-i aceasta îngâmfarea și prea-plinul de sine? Faptele, gesturile umile, nu sunt prețuite și cred cu tărie că, de fapt, această umilință dusă la desăvârșire are cel mai mare preț. Se pune preț mare pe noile tendințe din orice domeniu, se accentuează și se copiază, din nefericire, fără a desfășura, câtuși de puțin, măcar pe un prag al decenței, la ce ne sunt de folos, sau cât anume din aceste noi tendințe: de exemplu, tendința de a fi v…

negrul de zi

aerul stă degeaba
în jurul unui portret

tristeţea răspunde zâmbind clătinată
de mersul virginal al nopţii
icoane răzbat
iar eu izvorându-mă
spânzurată de pânza ta
tac biciuită fără ecou