negrul de zi



aerul stă degeaba
în jurul unui portret

tristeţea răspunde zâmbind clătinată
de mersul virginal al nopţii
icoane răzbat
iar eu izvorându-mă
spânzurată de pânza ta
tac biciuită fără ecou

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc