Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2017

stai să bei din berea mea, din coniacul, horinca...

s-a oprit glonțul în umărul drept umărul drept a căzut la datorie războiul nu și nu să luptăm, urlau toți disperații din fotoliile lor din piele să luptăm, urlau din spitale, din școli, din tribunale, din gări să luptăm, urlau animalele fugite din pădurile...care au fost să... stai să beau coniacul ăsta, și berea asta, stai să beau horinca asta că doar nu-s anesteziat pe caz de boală nici pensionar nici văduv nici însurat nu-s nimic din ce-aș putea denumi omenește că aș fi...așa încât să mă-nțelegi corect, zic: stai să eliberez ce mi-a rămas de eliberat chiar dacă am uitat ce și cum și unde, bla bla bla bla stai să scriu ultimul vers deștept care să deștepte instinctul la luptă, la luptă frațiloooor stai să arunc banii ăștia câștigați prin...hopa, dar asta-i treaba mea. ce vă privește, mă? o dungă neagră apare pe frunte. e rid. nu, bă, e boală. nu e boală, bă. e rid. de trecere. de bătrânețe. inteligență. moarte. apoi iar viață și tot așa până vomiți toate viețile și te faci animal. naiv. urlam cândva de…

Verbul vinului roșu

zidul are mâini în formă de cerc
cifrele pe care le adori au înghețat
mă strânge glezna pe care o sărutai în fiecare noapte cu lună plină
mă strânge gândul că vine o zi fără privirea ta
iar șerpii nu mai găsesc gura mea să se încălzească
am uitat să-ți povestesc de poduri și de ape tulburi
de vinul roșu așezat lângă declarațiile tale
lipsește un verb la prezent
ești plin de secrete
misterul acestei poezii se află dincolo de mine
stă așezat în mijlocul scenei
actorii privitori nu aud tropotul dansului
pentru că tu m-ai înfășurat cu ierburi otrăvitoare
mai rămâi puțin să-mi povestești ideologii concrete
care se fac ghem în cercurile zidurilor

scrisoare pe fugă

așa se trăiește viața mai pe fugă mai pe furiș mai pe val că n-avem unde ne duce decât tot înspre viață și-apoi toate punctele astea cardinale sunt vecine și în jurul tău te plimbi în sus și-n jos până dai cu ochii de vreun deal sau groapă oameni sunt peste tot – zic unii știu că e aberant și că totul se plătește – zic alții din beție te mai trezești – zic eu apoi te-apuci zdravăn să bei apoi încerci să uiți ce-ai văzut în alea câteva minute cât ai fost treaz cât de cât a dracului luciditate ce culori sumbre are!
și la care povești să ciulești urechile? alea de dragoste? mereu pleacă unu’ din doi ba moare ba fuge cu alta ba cade în tristeți apocaliptice povești nemuritoare? mereu se naște câte un nemuritor care scrie mai bine ca tine povești de adormit copiii? mereu adormi tu înaintea lor
te scarpini în cap și oftezi apoi iar oftezi și iar te scarpini că încerci să înțelegi de unde or veni atâtea să le cari într-o spinare de om și apoi unde să le duci dacă te tot duci de ce să le lași dacă tot se ump…