stai să bei din berea mea, din coniacul, horinca...

s-a oprit glonțul în umărul drept
umărul drept a căzut la datorie
războiul nu și nu
să luptăm, urlau toți disperații din fotoliile lor din piele
să luptăm, urlau din spitale, din școli, din tribunale, din gări
să luptăm, urlau animalele fugite din pădurile...care au fost
să... stai să beau coniacul ăsta, și berea asta, stai să beau horinca asta
că doar nu-s anesteziat pe caz de boală
nici pensionar
nici văduv
nici însurat
nu-s nimic din ce-aș putea denumi omenește că aș fi...așa încât să mă-nțelegi corect, zic:
stai să eliberez ce mi-a rămas de eliberat
chiar dacă am uitat ce și cum și unde, bla bla bla bla
stai să scriu ultimul vers deștept care să deștepte instinctul la luptă, la luptă frațiloooor
stai să arunc banii ăștia câștigați prin...hopa, dar asta-i treaba mea. ce vă privește, mă?
o dungă neagră apare pe frunte.
e rid.
nu, bă, e boală.
nu e boală, bă. e rid. de trecere. de bătrânețe. inteligență. moarte. apoi iar viață
și tot așa până vomiți toate viețile și te faci animal. naiv.
urlam cândva de unu singur
era atâta tăcere că urletul se făcea că m-aude
urlam în gol și-atunci s-a oprit glonțul în umărul drept
acolo dormea viața. ședea și dormea. acum gata. nu mai e. nici umărul nici ea.
stai să bei din berea mea, din coniacul, horinca...

31 ianuarie 2017


Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man