stai să bei din berea mea, din coniacul, horinca...

s-a oprit glonțul în umărul drept

umărul drept a căzut la datorie

războiul nu și nu

să luptăm, urlau toți disperații din fotoliile lor din piele

să luptăm, urlau din spitale, din școli, din tribunale, din gări

să luptăm, urlau animalele fugite din pădurile...care au fost

să... stai să beau coniacul ăsta, și berea asta, stai să beau horinca asta

că doar nu-s anesteziat pe caz de boală

nici pensionar

nici văduv

nici însurat

nu-s nimic din ce-aș putea denumi omenește că aș fi...așa încât să mă-nțelegi corect, zic:

stai să eliberez ce mi-a rămas de eliberat

chiar dacă am uitat ce și cum și unde, bla bla bla bla

stai să scriu ultimul vers deștept care să deștepte instinctul la luptă, la luptă frațiloooor

stai să arunc banii ăștia câștigați prin...hopa, dar asta-i treaba mea. ce vă privește, mă?

o dungă neagră apare pe frunte.

e rid.

nu, bă, e boală.

nu e boală, bă. e rid. de trecere. de bătrânețe. inteligență. moarte. apoi iar viață

și tot așa până vomiți toate viețile și te faci animal. naiv.

urlam cândva de unu’ singur

era atâta tăcere că urletul se făcea că m-aude

urlam în gol și-atunci s-a oprit glonțul în umărul drept

acolo dormea viața. ședea și dormea. acum gata. nu mai e. nici umărul nici ea.

stai să bei din berea mea, din coniacul, horinca...

31 ianuarie 2017