scrisoare pe fugă

așa se trăiește viața

mai pe fugă mai pe furiș mai pe val

că n-avem unde ne duce decât tot înspre viață

și-apoi toate punctele astea cardinale sunt vecine și în jurul tău

te plimbi în sus și-n jos până dai cu ochii de vreun deal sau groapă

oameni sunt peste tot – zic unii

știu că e aberant și că totul se plătește – zic alții

din beție te mai trezești – zic eu

apoi te-apuci zdravăn să bei apoi încerci să uiți ce-ai văzut în alea câteva minute

cât ai fost treaz cât de cât

a dracului luciditate ce culori sumbre are!

și la care povești să ciulești urechile?

alea de dragoste? mereu pleacă unu’ din doi

ba moare ba fuge cu alta ba cade în tristeți apocaliptice

povești nemuritoare? mereu se naște câte un nemuritor care scrie mai bine ca tine

povești de adormit copiii? mereu adormi tu înaintea lor

te scarpini în cap și oftezi apoi iar oftezi și iar te scarpini

că încerci să înțelegi de unde or veni atâtea să le cari într-o spinare de om

și apoi unde să le duci dacă te tot duci

de ce să le lași dacă tot se umple spatele iar

și de ce azi plouă și nu ninge

că azi e tot azi și nu ieri iar mâine o iau de la capăt cu aiurelile astea

zic așa: hai frate să lăsăm bagajele și să trăim așa gratuit cum a venit și viața asta singură

din senin

și de bună voie

fără să strângem din dinți și să ne rupem buzunarele cu ciolane

să fim beți atât cât să nu adormim și să adormim atât cât să nu ne trezim din beție

fug la aeroport că-mi vin neamurile

apoi dau o fugă pe la pescarul meu să trimit niște scrisori pe malul ălălalt

să nu uit de tabac să iau pâine și whiskey

p.s. lasă-mi câteva rânduri că le-oi citi imediat cum voi rămâne iar singur

13 ianuarie 2017