Postări

Se afișează postări din august, 2017

grija altora

nu te grăbi să tai fusta aia verde din dulapul bunicii carevasăzică impactul cu realitatea  a făcut un unghi de 90 de grade dar dacă privești dinspre nord totul pare acoperit cu iarbă las-o așa vecina se machiază cu pricepere șeful urlă în fiecare zi în pauza de masă chiar acum natura moartă se întoarce pe partea cealaltă iar ăla de la 2 mai dă o gaură-n peretele din baie zi și tu dacă merită să tragi o dublură din viața asta zi și tu că atunci când bei nu-i mai bine ca acum când tragi tu linie ca un deștept și socotești egalul
nu te-apucă să stai nemișcat ore-n șir și să te-nvârți în jurul miezului tău de om  să rânjești la blana de sub măsuța plină cu sticle de whiskey și să lași dracului întrebarea aia din cântecul francezului „sufletul unde e, unde e, unde”? pune mâna și mistuiește-ți iubirile sapă-n dimineți clipele sexi și-aprinde o pipă că oricum au alții grijă să-ți explice criza existențială

30 august 2017

tot o fugă

n-am apucat să-i zic lui John că declarațiile de dragoste  nu se scriu pe sub masă-n Pub el când o apucă pe-o cale  pe-aia o ține și azi zace-n living mort de beat iar eu sunt nevoit să-i plimb câinele pe Liffey apoi să urc până la podul vechi să dau o juma de pâine amicului cerșetor ăsta a fost profesor  n-a avut bani să mai plătească casa și-a ajuns în stradă stau de vorbă cu el cam un ceas îmi spune chestiuni legate de înțelepciune și rezonanță  despre univers și legea atracției e bazat pe fapte și intuiție eu sunt bazat mai mult pe teoria întoarcerii la origini dracu știe de ce John e singurul care crede în dragoste
nu știu la ce sunt vulnerabil îmi iau câinele și mă întorc spre casă prin mulțimea de oameni prin mulțimea lor de zâmbete și gânduri le calc invers pe urme și-i salut pe cei cu barbă le fac discret din ochi tipelor care așteaptă la semafor  și mă gândesc ce naiba am în frigider de mâncare
profesorul zicea că mâine pleacă spre mare și n-am apucat să-i spun că vine furtuna  una pe nume Eva 
29 …

nu ți-ar plăcea?

prea mulți au răspuns la întrebarea ta „viața ce e” și nu vreau să te pun în dificultate răspunzând aiurea poate că ești într-o stare proastă să te aprob că „viața e o plecare” e ca o minciună dacă ești în toane bune îți spun că viața-i o chestiune în care trebuie să mergi treaba filosofică nu-i de nasul nostru dar nu-i mai bine să ne acoperim de metafore să ne facem declarațiuni de dragoste? nu ți-ar plăcea să auzi că acel covor roșu a fost colorat pentru tine și că trandafirii din curtea bisericii au rămas fără petale pentru că sunt toți în cada ta plină ochi iar sub ei te așteaptă legea atracției?
nu ți-ar plăcea să te atingă șoapta mâinii mele care a desenat chiar acum o inimă cât zidul chinezesc? avangardistule, zic să lăsăm baltă plecările chiar și înjurăturile  lenea care m-a cuprins a ucis orice gând negativist și iată cum rod sarcastic la un viitor pacifist sperând la nicio plecare în următoarele secole
28 august 2017

n-ai cum să mă fumezi

n-ai cum să mă fumezi fixând din ochi o scândură nici para lui Rembrandt și nici mărul biblic  nu-s elemente depresive care să fluture existența în plimbarea de dimineață uite că filologul, filosoful, istoricul, arheologul, poetul au câte-un nume de stradă sau o statuie în centrul vechi al unui oraș eu am un bilet câștigător în buzunarul drept merg râzând prostit pe lângă o casă scoasă la vânzare ating în fiecare zi vitrina de lux a unui magazin fițos mă sprijin câteva secunde de un Volkswagen 2017 și privesc, da, fix așa cum spui și tu: la urbea care clocotește și ce crezi? mă dezlipesc de mine și aleg să fug și mai tare spre fericirea care mă duce exact la Pub-ul lui Paddy pentru că el e singurul prieten ce-mi zâmbește în fiecare zi cu gura pân' la urechi, întrebând: „how are you? all is well?” în timpul ăsta îmi umple un pint cu Guinness apoi îmi povestește iar de Arthur și afacerea lui. acum spune și tu dacă are vreun rost să păstrezi gândul ăla care te roade ori e mai bine s-o tai hai-hui prin…

cafeaua contează

poți să privești la un tablou de Dalian și să spui că ești pierdut după care îți poți încălzi cafeaua  te arunci pe canapea îți pui picioarele pe masă fără să oftezi azi așa cum ai făcut ieri spunându-ți în gând sau în barbă „vai ce trece timpul și eu ce bătrân sunt” savurează o gură de cafea închide ochii și fă-te că nu auzi scârțâitul patului de la etajul 1 pune-ți melodia An Angel de  Kelly Family și ești ca nou. că uneori nu contează unde ești dacă nu ești viu dacă trăiești în trecut uitând de prezent chiar nu contează câte calorii arzi pân' la ora 7 seara sau dacă nevastă-ta nu a șters praful de pe bibeloul pește ori tabloul lui Munch ce contează câte gesturi mărunte ai pierdut dacă nu prinzi reducerile de joi? toate trec prin stomac, zic contemporanii ăștia deochiați bea o gură de cafea trage pe tine un tricou naiv cu Nirvana că oricum așa cum ești tu ...ești doar tu

p.s. data viitoare când deschizi dulapul, nu uita să pui la loc pipa. te-am prins!

să zicem

să zicem că suntem calmi nu disperați că suntem iubitori nu exasperați să zicem că pe stradă nu e hărmălaie ci o muzică din liră cântată zeilor iar noi suntem atât de curați că o auzim întocmai să zicem că nu a murit nimeni de bătrânețe și nici de foame sau prin războaie să zicem că am uitat ce-am scris mai sus iar acum suntem doar niște nebuni cu zâmbetul larg deschis că ne deschidem brațele și cântăm ceva de genul tra la la tra la la că primim flori de la alții care au primit flori înaintea noastră și când obosim de-atâta zâmbit cântat pupat jucat iubit ne aplecăm și ridicăm o sticlă de tărie de pe trotuar o punem la gură și înghițim cu poftă până amorțește limba facem doi pași mai la dreapta ori mai la stânga ne ridicăm puțin pe vârful picioarelor și rupem un măr roșu dintr-un măr plin cu mere îl mâncăm până la cotor și-l aruncăm civilizat peste gardul înalt al primarului
să zicem că ai terminat de citit toate rândurile de mai sus te dai jos din pat și rupi ziarul spargi televizorul îți bagi picioarele în…

secretul

Imagine
se aude năprasnic vântul pe coastă pietrele lucesc de-atâtea valuri care vin zilnic să le lovească iar femeia albă umblă desculță în fiecare dimineață să adune alge și scoici pescarul o privește din barca veche uneori pescarul desface scrisori dintr-o desagă cusută de mână le citește senin 
din când în când ia o gură zdravănă din berea bogwater netezește scrisorile cu podul palmei noduroase și le pune cumva privind în jur bănuitor în buzunarul de la haină

un oftat plutește peste ei ca o resemnare a tinereții de multă vreme plecată dar amândoi știu 
că în sufletul lor sunt copii iar viața ca o vicleană le ascunde lumii de dincolo de coastă ca o parabolă 
iubirea ce-i leagă

04 august 2017

Doria Şişu Ploeşteanu - Să ne prefacem (recită Nicolae Doboş)

Imagine