secretul

se aude năprasnic vântul pe coastă

pietrele lucesc de-atâtea valuri care vin zilnic să le lovească

iar femeia albă umblă desculță în fiecare dimineață

să adune alge și scoici

pescarul o privește din barca veche

uneori pescarul desface scrisori dintr-o desagă cusută de mână

le citește senin 
din când în când ia o gură zdravănă din berea bogwater

netezește scrisorile cu podul palmei noduroase și le pune cumva

privind în jur bănuitor

în buzunarul de la haină

un oftat plutește peste ei

ca o resemnare a tinereții de multă vreme plecată

dar amândoi știu 
că în sufletul lor sunt copii

iar viața ca o vicleană le ascunde lumii de dincolo de coastă

ca o parabolă 
iubirea ce-i leagă

04 august 2017