n-ai cum să mă fumezi

n-ai cum să mă fumezi fixând din ochi o scândură

nici para lui Rembrandt și nici mărul biblic 

nu-s elemente depresive care să fluture existența în plimbarea de dimineață

uite că filologul, filosoful, istoricul, arheologul, poetul

au câte-un nume de stradă sau o statuie în centrul vechi al unui oraș

eu am un bilet câștigător în buzunarul drept

merg râzând prostit pe lângă o casă scoasă la vânzare

ating în fiecare zi vitrina de lux a unui magazin fițos

mă sprijin câteva secunde de un Volkswagen 2017

și privesc, da, fix așa cum spui și tu: la urbea care clocotește

și ce crezi?

mă dezlipesc de mine și aleg să fug și mai tare spre fericirea

care mă duce exact la Pub-ul lui Paddy

pentru că el e singurul prieten ce-mi zâmbește în fiecare zi

cu gura pân' la urechi, întrebând: „how are you? all is well?”

în timpul ăsta îmi umple un pint cu Guinness

apoi îmi povestește iar de Arthur și afacerea lui.

acum spune și tu dacă are vreun rost să păstrezi gândul ăla care te roade

ori e mai bine s-o tai hai-hui prin viața 

care-ți joacă pe vârful degetelor

o sârbă drăcească de fericire?!

25 august 2017