Postări

Se afișează postări din iunie, 2017

fericiri flagrante

sofisticate gânduri îmi trimiți într-o zi în care ploaia doarme și glezna mea nu vede decât marea irlandei îmi fac o țigară din tutun cot la cot cu pescarul cu Paddy de la Pub cu prietenii din Cork și Limerik  și vânăm fandoseli la cina după vitraliile unei zile plictisitoare fără imagistica paralelei culte și fără anestezie dăm zor povestirilor cu o condiție: să râdem și râdem, man, râdem fără sens și fără să ne întrebăm cât de nebuni suntem și cum naiba să fii altfel când vezi iarba asta atât de verde liniștea asta apăsătoare peste altă liniște care curge continuu din pământ că-ți simți sângele cum adoarme  de departe nu știu cum se vede dar noi aici suntem niște nebuni pașnici devoratori de fericiri flagrante

22 iunie 2017, Dublin

duhul

te-ai înghesuit între paranteze fotogenice ai încercat să miști mâinile de-a lungul lor și te-ai trezit uns cu alifia ăluia de știe tot unii au scos limba la tine alții au scos cuțitul banii tăi zburau peste capete luminate așa că te-ai apucat să fugi să crești în palme nuci și palmieri dar au răsărit semne de întrebare pe tălpile tale și nu ai lăsat în urmă decât nedumeriri
chipul tău are un conținut aleatoriu cu dâre de pământ și tăieturi de spini uite cum îți cade-n jos colțul gurii și cum parantezele alea ți se strâng pe șolduri înțelepte
omul așteaptă și tu-i barezi privirea îl îndeși în buzunarele tale artistice și țopăi de fericire că ești cum el nu e la capătul podului nu te așteaptă nimeni pantofii tăi de lac...murmură un vals de nuntă
15 iunie 2017

Joi spre miercuri - volum de poezii apărut la editura Limes, Cluj, 2017

Imagine
Mulțumesc editurii Limes, domnului Mircea Petean, pentru acest volum excepțional!


cizmarul

Imagine
după-masă praful s-a pus deasupra lucrurilor
cizmarul privește fără concluzie proprie și tace
doar un gând negativ clocoteşte continuu
şi cică vremelnicia e filosofie figurile oamenilor par de ceară
spinările coboară până în măduva cerului
o lumânare arde la rubrica de necunoscuți
spre seară praful se ridică
cizmarul închide ochii şi-ntr-un oftat
îşi aduce aminte de ziua care vine
înfulecă o coajă de pâine
îşi leagă viaţa de pat
apoi adoarme spulberat de fericire