un fel de…

când te-ai hotărât să treci strada ți-ai dat seama că ai uitat ceva

te scarpini în cap degeaba că tot nu-ți aduci aminte

și chiar atunci bunul tău prieten te vede și te trage de mâna aia din capul tău

vrei să-i tragi una de dragul amintirilor care vă leagă

sau dracu’ știe de ce

dar parcă te-a scos dintr-o situație aiurea

și râzi ca un prost sperând că-ți vei aduce aminte ce-ai uitat

de unde ai plecat

te sprijini cu juma’ de greutate pe umărul lui la fel de ferm ca-n armată

pe când tot el te căra la antrenamente în spatele lui de boxer profesionist

și-l întrebi că nu te mai saturi să-l întrebi:

            - ce mai faci, mă?

- un’ te duci, mă?

- ai înnebunit, mă? cum, tu însurat, mă? ai copii?

el dă din cap că da sau nu și te lasă-n umăr să i te sprijini

și ca să vezi că încă ți-e camarad îi mai tragi un pumn zdravăn după ceafă

dar strada e tot acolo în fața ta

și parcă-i tot mai lungă și n-o mai recunoști

unul în capul tău dă cu barosul și din ochi sar lacrimi

dar ele se sparg și se usucă pe la tâmple

arăți ca un moș din povești cu regi și prințese

un vrăjitor făcător de grădini suspendate cu fluturi și cerbi vorbitori

te împiedici și cazi

începi să urli în gura pământului

- maimuțoiule, nu mai da, că-ți sparg nasu’

- uite unu’ beat cum râde-n șanț

când ai hotărât să te ridici strada a venit peste tine

și te-ai acoperit cu toată lumea aia bogată și săracă

care-și scormonea în tine porți de scăpare

urletele lor ți-au acoperit urechile

rugăciunile lor ți-au legat mâinile

loviturile lor ți-au rupt oasele

banii lor ți-au putrezit inima

sărăcia lor ți-a acoperit ochii

iar acum

acum?

nu mai ai nimic din ce n-ai avut și nici nu ai uitat ceva din ce uitaseși oricum

din liniștea aia au țâșnit apele