Postări

dincolo de fereastră

văd ceață atât de multă ceață încât aud liniștea ei simt o răcoare de primăvară și cred că verdele acesta atât de crud nu e altceva decât viață o grijă maternă cuprinde pașii tăi pe pământ grija de-a oferi tot acum-ul de-a trăi complet prezentul pentru că atunci când pescărușul din fața mea își scutură aripile în ochi mi se așterne liniștea lui
și-atunci mă fac una cu ceața și iarba mea verde


11 ianuarie 2018, Dublin

nodul

dacă aș face un nod din declarații de dragoste și dacă m-aș urca pe cel mai faimos pod din Dublin s-ar ascunde prin ape șoaptele care mi-au spus secretele despre noi în noaptea cu lună plină
dar arcada lumii încă se zbate între mine și tine și nu am putut picta opt idei sau opt afrodite pentru că insula toată se făcuse nod în jurul meu din tălpi se scurgea o ceață care șuiera o melodie a veșniciei
iată cum depărtarea mi-a intrat în suflet ca o mantie de zăpadă peste ghioceii de acasă

11 ianuarie 2018, Dublin

nu trageți în pianist

nu trageți în pianist nici în tabloul lui Picasso din cartea lui x nu trageți pe dreapta și nici pe stânga nu trageți cu urechea și nici nu faceți cu ochiul nu trageți de mânecă doamna din fața dumneavoastră nici pe cea din spate nu folosiți negația mai mult de 2 kg pe zi fumați doar în colțul străzii dar asta după ce v-ați parfumat cu parfumul bunicii după ce-ați închis lumina și telefonul după ce v-ați înghesuit cu 23 de persoane în același micro-bus ...dar să recapitulăm: pe cine capitulăm azi? pe cine sau de cine sau la cine aruncăm pisica moartă ori la cine-i moartă-n coteț purceaua? ...dar eu nu fac politică nici ciorbă de burtă nu fac poezii fixate și nici mobile nu fac două-trei crize de fericire / zi nu fac ochi dulci mie-n oglindă alooo, negația, ai sărit din balanță apucă-te invers de buzunare și dă drumul banilor să cadă deschide ferestrele și zbiară-ți ce vrei să-ți zbiară țopăie-n sus și-ntr-un picior cântă ce ți-o veni prin cap sau prin suflet că uite ce furtună faină-i afară și ce ploaie c…

„The mask” - Acrylic on Canvas

Imagine

„The wait” - pencil drawing

Imagine

paharul cu vin

eu zic să mai pui un pahar cu vin pe masă să ai pregătite câteva cuvinte de dragoste și ceva dulce dacă ai prin casă n-ar strica o lumânare roșie ori albă iar în ochi să ai lacrimi de fericire ridurile să le trimiți o vreme la plimbare spune-le că-n port se dă gratis acadele cu gust de migdale
eu zic să frămânți un trandafir de petale pe hol la intrare un tablou pictat în culori fericite să pui pe perete poate cel din vară spune-i că-i un cadou venit de prin stele ori spune-i că preferi să o scalzi în miere și-atunci când amintirea îți va păși în casă cu tine copil la pieptu-i zâmbind adu-ți aminte că vremea-i frumoasă că timpul e scurt și tot ce-ți rămâne în suflet de-l pui pe masă cuprinde paharul acela cu vin
tu spui că-i ușor să treci fugind pragul că cercul iubirii cuprins te-a rămas și brațul te roagă să-i poți măsura petala prea albă din tâmpla noastră
poștașul nu trece nici azi pe aici furtuna se zbate de stânci parcă plânge rămân să mai scriu două rânduri apoi mai pun un pahar cu-acel vin între noi

19 o…

poppy flowers - 28 September 2017

Imagine

transformation / September, 2017

Imagine

mission de la femme

şi iat-o cum se bălăceşte într-o inflexibilă gândire
el: irealul provinciilor
ea: abandon
în păr i s-a prins ochiul cercetătorului
iar acum predă la catedră de o cutare dogmă răsuflată
mai zice că arătările oamenilor spală obiceiuri cerșetorul de la colțul străzii strigă: limbi încurcate
voi sunteți prăzile de la orele amiezii
dar cine stă să iubească metodic? ai văzut că
declaraţia de iubire furată de la unu’ într-o gară nu face doi bani
ai văzut că pâinea de la gura câinelui nu e imaginară
te-ai convins că cine aude cum trece toamna încleştată de inimă
e un om normal fără aur  pe el sau aripi de înger
și iată cum ne fură o slobodă clipă
ne tulbură porţile închise

28 sept. 2017 - reconstituire la „Mission de la femme”, 28 septembrie 2010

Secretul lui John

John a scos un băț de chibrit, l-a trecut pe catranul cutiei și și-a aprins țigara. Și-a pus ambele picioare pe măsuța din fața lui, iar cu cealaltă mână a luat paharul cu whiskey. Îl privește senin pe Cormac, întinde mâna cu țigara spre el, îndemnându-l să ia un fum.
-Abia am fumat.
-Mai trage un fum cu băutura asta, dacă vrei!
-Nu vreau. Te-am rugat, de mai multe ori, să-mi povestești de ce a vrut soră-ta să se omoare. Mereu ai ocolit să-mi spui. De ce?
-Păi, Cormac prietene, e o poveste tristă.
-Vreau s-o aud.
-La ce-ți trebuie?
-Să domolesc, poate, scenariile pe care le-am făcut în mintea mea.
-Scenarii legate de gestul nesăbuit al soră-mii?
-Da.
-Ești nebun!
-Poate, dar tot vreau să aflu. Unde-i sticla? 
-La picioarele tale. Mai pune-mi și mie, că am de gând să te scot din scenariile alea ale tale. Să bem, amice! 
Cormac apucă sticla cu o mână, toarnă în paharul lui John până-l umple, toarnă și în paharul lui, după care se întinde în fotoliu, pregătit de ascultat.
-Tot nu-ți aprinzi una?
-Nu.
-M…

să fii vultur

pasărea ucisă e dimineața aceasta în care lumina s-a topit pe frunze te-ai făcut aripă în toiul dezmembrării tale apoi te-ai ridicat precum roua pe iarbă
pasărea ucisă e în drumul călătorului în cana cu apă rece pe care o cerea în verile secetoase și-a ademenit visurile în nopțile reci să-i țină de foame, de sete, de dor
pasărea ucisă e în ultima iubire în dansul cutelor de pe frunte unde s-au adunat grijile ca niște amintiri pe care sufletul nu vrea să le uite
pasărea ucisă e zborul tău în lume o speranță desfăcută din mâna copilului la care privești cu ochii-n lacrimi de fericire că niciunde nu ești tu fără aripile ei
nu-ți întoarce capul s-ar putea să te lovești de muntele poverilor tale aruncă din el câte o piatră  și dă drumul vulturului să zboare

26 septembrie 2017

beyond the truth (or play the soul)

Imagine

declarație de dragoste

Imagine
ți-am promis, într-o zi, un poem de dragoste. ai zâmbit. am spus: ai să vezi! p.s. te iubesc mai mult ca ieri, mai puțin ca mâine, iar mâine te iubesc mai mult ca azi, dar mai puțin decât poimâine: așa mi-ai zis prima oară, iar eu, uimită, am privit tăcând la vrajă. uite:
dar unde-i timpul care-a zămislit iubirea, dar unde-i arcul ce-a trimis săgeata-n suflet? a fugit? iubirea mea-ți răspunde! ah, nu, e doar părerea nopții ce visul îl închide. când tu veneai, iubire, iubirea mea în sânge-și găsea locul. o altă alchimie ce atrăgea misterul, că doar privirea-ți spune ce nume am să port, că doar și șoapta-ți strigă în mine ca un dor. și uite, strângi în brațe o rază ce din beznă a renăscut. dar ce-ai ascuns sub pernă? tu te prefaci că dormi, știu și te cuprind de suflet, iar tu zâmbești ușor. te-am prins, îți spun, nu dormi, la ce gândești iubite? tu spui că la nimic, eu ochii pe furiș ți-i văd. mă cuibăresc în brațe și-ți spun că te iubesc. apoi că vreau să mor, îți cânt: de dor. tu vezi…