Postări

Se afișează postări din decembrie, 2012

ducă-se pustiului

spui că aștepți revoluția
eu spun că e o glumă fără sens
orgă e viața și falsă-ți e vocea
și nimic din ce ai crezut că ai nu ai
tot ce ai pierdut s-a așezat pe spatele tău
ai devenit cocoșatul de la notre dame
holbând inconștient ochii în pământ
savurând loviturile fărădelegile le-accepți
te dai deoparte
masa pregătită de tine nu-ți mai aparține afișul cu reclame te înjură printre dinți
la prezentarea noutăților din cultură
tu îți ești călăul
veni-va focul peste mâna ta
peste ziua în care ai râs ca un naiv
mă trag din încercările apoase
le întorc pe dos
și-apoi tac
da, e vorba de acea tăcere plânsă fără de urmași
fi pregătit
mândru-ți vis s-a prins de chipul pustiului

eu și Paler

Cu Paler de mână, am lăsat tăcerile să ne sugrume de țipătul vieții și am văzut cum la picioarele noastre, s-a așezat cuminte obositul cuvânt. Un ecou a spart curcubeul. Era o parte din gând. Să ridicăm brațele, am zis, să le întindem până dincolo de noi apoi să ne spălăm cu tot cerul pe ochi, dar Paler a râs negând atingerea ca fiind ceva real. Am mers mult prea departe ținându-ne de mâini și am lăsat tăcerea să ne sugrume.

Amantul

prietene
aerul e parfumat în dreptul tău
cupa de otravă a prins rugină
cine să atingă pragurile cu mâna?
coroana cu spini se îndeasă și mai tare pe cap
ne credem regi și clerici
presupunem morții calea fericirii
minciuni prietene
peste tot veghează șobolani cu limbi de șerpi
pietrele au prins picioare
ne aleargă în ritmul vieții
șoptesc declarații de dragoste
iar noi mai naivi și mai proști
dăm ochii peste cap de plăcere bând coniac vechi de 10 ani
vrei să povestim de prostituate
sau vrei să privim picturile lui Munch?
vrei să bem o noapte întreagă
apoi să spargem felinarele alea roșii de pe pod?
ah, mi-a amorțit piciorul
ți-am spus eu că trebuia să mă duci la doctor
amanții nu se țin de cuvânt
și vântul mă bate acum prin oasele goale
adu-mi ziarul te rog
sărută mâna stângă apoi am să te iert

mergi la fotbal

să joci fotbal
repet zâmbind-ți ca o scuză
să joci și acum fotbal
dar să mă opresc aici și să îți povestesc de un hedonist?
să-mi aleg cuvintele
în ultima vreme se ascund în buzunare
iar eu
precum o mirare filosofică scrisă de jeanne hersch
să dovedesc transpuneri universale
nu întoarce capul privește în ochii mei și spune-mi dacă se văd urme de lupi
haita m-a biruit
în cercul oamenilor s-a spart o iluzie
of, nu mă folosesc de metafore
nici de martiri
suflu greu din cauza frunzelor
m-am acoperit surprinzător în munte
deasupra timpului au explorat ciudații culoarea ochilor socratici
între timp eternitatea s-a sfârșit
epicurian ți-am șoptit
că roua încolțește pe frunte în fiecare dimineață

povestea mea de azi

Imagine
îmi povestești despre moarte și bunele ei maniere e o glumă într-un fir de ață moartea nu vine încălțată și tu spui că nu trișezi în fața vieții peste umerii fricoși și peste amurgul acesta ploios secretul testamentului a luat forma de legendă
cerșind mâncare și o haină groasă femeia blondă șade-n bulevard zâmbind un gând o seacă-n vitregirea sorții de-un ban pentru o zi pentru-a trăi
sarcastice priviri revoltătoare o judecă toți oamenii sătui un adevăr prea blând să-și uite foamea or frica ce-i atârnă greu la gât
observă-te-n sânge nu ești tu în rătăciri apare firul vieții dar ce folos să-ți fiu când eu nu-mi sunt ah, beznă-n ziua mea tu numele mi-l tulburi
aceasa e povestea, pe scurt, e-adevărat