Postări

Se afișează postări din februarie, 2016

după șoareci

Tot secretul era să spui „da, tovarășa x” sau „da, tovarășul y”, astfel nu aveai probleme. Mulți se întreabă ce probleme erau și de ce. De exemplu o bătaie bună. Da, da, nu spun basme și probabil că unii au trecut prin asta, că deh, trebuia să prindă cineva și specimene cu un extraordinar simț al comunismului în sânge. Ei bine, desigur, unul otrăvit. Cum spuneam, treaba mergea cu acordul exprimării.  Pentru fabrica de confecții, școala profesională dura un an și jumătate, apoi te trimitea direct în fabrică, cu contract de muncă, până când aveai să-ți plătești fantastica școlarizare. Dacă nu făceai față, plăteai. Eu am plătit, dar sincer nu știu exact suma plătită de mama. Făcusem în jur de un an în fabrică, apoi…am căzut la datorie sub imboldul scârbei de această meserie. Mama a plătit în jur de șapte milioane și ceva. E-he, erau bani pe vremurile alea!  Practica la școala profesională o făceam pe ținuturile vrâncene, că deh, școala era în minunatul oraș Focșani. O școală destul de renu…