Dorina Șișu

atunci când pentru viața ta tremură un suflet o pereche de aripi cresc te cuprind în mărinimia lor albă și te faci pelerină de dor lumii e vorba de acel dor al peregrinărilor al libertății și al iubirii e vorba despre tine în trupul călătorului  care a cuprins într-un singur pas toate punctele cardinale pentru că toate ți-au fost dăruite trăiește! e un prilej de-a te desface din ghemul numit grijă 20 ianuarie 2018

înainte de a trece pragul unei uși înainte de a te-ntreba ce e dincolo pregătește-ți pasul  mintea și sufletul nu pentru a pune întrebări sau a cerceta nu pentru a căuta un colț anume unde să te ascunzi pregătește-ți pasul pentru simplitate pentru că știu că toate cele pregătite ori nu au un sens  un scop și un nume pe care în minunăția așteptării la capătul mării îl respiri împreună cu lumina p.s. spune-mi că acolo e la fel ca aici. marea sărată și pescarii înțelepți.

viața naște povești sau poveștile nasc vieți? se tot spune despre noroc despre dragoste despre iubire dar nicăieri nu găsești un manual de folosință așa că oamenii au folosit greșit ceea ce au primit asta până când va veni Cineva să spună cât de naivi au fost cât de mici și cât de proști azi am deschis pumnul tăcerilor și din el au căzut amintirile frumoase și dulci aburinde ca pâinea caldă a mamei m-am pus în genunchi și mi-am cerut iertare pentru nesăbuință când m-am uitat în oglindă aveam părul ca zăpada iar ridurile de la tâmple spuneau o poveste fiecare generație avea o treaptă mai sus ori mai jos și finalul ridurilor avea o povață așa că am învățat să mă iubesc pentru că știu sunt basmul propriei vieți un zâmbet care va sfârși o carte

văd ceață atât de multă ceață încât aud liniștea ei simt o răcoare de primăvară și cred că verdele acesta atât de crud nu e altceva decât viață o grijă maternă cuprinde pașii tăi pe pământ grija de-a oferi tot acum-ul de-a trăi complet prezentul pentru că atunci când pescărușul din fața mea își scutură aripile în ochi mi se așterne liniștea lui și-atunci mă fac una cu ceața și iarba mea verde 11 ianuarie 2018, Dublin

dacă aș face un nod din declarații de dragoste și dacă m-aș urca pe cel mai faimos pod din Dublin s-ar ascunde prin ape șoaptele care mi-au spus secretele despre noi în noaptea cu lună plină dar arcada lumii încă se zbate între mine și tine și nu am putut picta opt idei sau opt afrodite pentru că insula toată se făcuse nod în jurul meu din tălpi se scurgea o ceață care șuiera o melodie a veșniciei iată cum depărtarea mi-a intrat în suflet ca o mantie de zăpadă peste ghioceii de acasă 11 ianuarie 2018, Dublin

nu trageți în pianist nici în tabloul lui Picasso din cartea lui x nu trageți pe dreapta și nici pe stânga nu trageți cu urechea și nici nu faceți cu ochiul nu trageți de mânecă doamna din fața dumneavoastră nici pe cea din spate nu folosiți negația mai mult de 2 kg pe zi fumați doar în colțul străzii dar asta după ce v-ați parfumat cu parfumul bunicii după ce-ați închis lumina și telefonul după ce v-ați înghesuit cu 23 de persoane în același micro-bus ...dar să recapitulăm: pe cine capitulăm azi? pe cine sau de cine sau la cine aruncăm pisica moartă ori la cine-i moartă-n coteț purceaua? ...dar eu nu fac politică nici ciorbă de burtă nu fac poezii fixate și nici mobile nu fac două-trei crize de fericire / zi nu fac ochi dulci mie-n oglindă alooo, negația, ai sărit din balanță apucă-te invers de buzunare și dă drumul banilor să cadă deschide ferestrele și zbiară-ți ce vrei să-ți zbiară țopăie-n sus și-ntr-un picior cântă ce ți-o veni pri