cizmarul

după-masă praful s-a pus deasupra lucrurilor
cizmarul privește fără concluzie proprie și tace
doar un gând negativ clocoteşte continuu
şi cică vremelnicia e filosofie
figurile oamenilor par de ceară
spinările coboară până în măduva cerului
o lumânare arde la rubrica de necunoscuți
spre seară praful se ridică
cizmarul închide ochii şi-ntr-un oftat
îşi aduce aminte de ziua care vine
înfulecă o coajă de pâine
îşi leagă viaţa de pat 
apoi adoarme spulberat de fericire




Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man