beția


Se rupeau din cer bucăți mari
Cimitirele străluceau noaptea, iar tocurile doamnelor pe asfalt
Făceau un zgomot de clopot duminical
Nu mai credeți în magie – așa striga cerșetorul din centrul orașului,
Dar nimeni nu-l bagă în seamă
Amicul zice să mergem la pub
Eu spun – ok, dar cine plătește? Zice el – eu plătesc, fraiere. Când ai plătit ultima oară băutura?
Ăla de la pub mă știe
Plecăm beți dimineața și dimineața e beată și ea
Strada se încolăcește în picioarele mele
Amicul se răstoarnă și alunecă precum un cerc în cercuri
Nimic amuzant și nici fatalist că zice el – nu mai am, mă, nu mai am muză. S-a dus dracului tinerețea mea. S-a dus cu muza. Amândouă m-au înșelat. Sunt un nenorocit. Ies la pensie.

Se rupeau din cer bucăți mari
Gropile se umpluse cu spumă de mare
Războiul începuse de mult și groaza era așa o normalitate dată dracului
Teoria chibritului e ca teoria mâinii stângi
Pescarul bătrân așteaptă pe coastă
Mereu același val care să-i spele barba și mereu aceeași barcă îl așteaptă la mal
Unde mi-am pus papucii?


09 decembrie 2016


Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc