hedonistule


am luat sentimentul tău de mână și
m-am plimbat cu el în
lungul și latul libertății până când am
urcat pe un zid antic ca o salamandră
să nu trezesc îngerul care dormea pe
aceeași piatră cu șarpele
intuiția mea tremură de frică
pentru că mereu ai dreptate când afirmi sau
infirmi spectrul cu omizi pe post de prag
dar am știut să flămânzesc alături de tine
nu pentru că așa am vrut eu sau tu
ci pentru că eram în ipostaza de cenușă vie pe
cale de a arde și a se naște lup alb
da știu că e siropoasă chestiunea dar e punctul meu slab
abuzează de el precum o sabie cu sânge în exces
alterarea ta e adevărată precum
orbirea și muțenia mea mai mult sau mai puțin de
lucrurile râvnite neavute niciodată

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man