interzisă

ecoul vine de undeva
dinspre Cadiz
spre crucile franjuri
amurgul acesta lânos
îmi intră în gură
pe şură
o babă descântă de iubire
oho
cerate figuri
supui
la picioarele prinse în ferigi
delirezi o păpuşă blondă
un dialog
două nopţi
un vis
doi amanţi
o ceaşcă de cafea zace prea dulce
în prea dimineţile tale
aşa cum vine nefericirea
mă atingi
ca pentru ultima dată
o mână lipicioasă
îmbrăţişează patul
adulmeci sfântul ropot de ploaie
nu înţeleg nimic

de ce să tac?
pe unde să mă scalde cerul?

certuri nostalgice
împarte clipa
una ţie
două mie
nu sta mă zgribulit
nu-ţi manifest ură
nu-ţi place plăcutul privit în barbă
lemnule
sfântule
mortule
întorci capul după moarte
cică
să taci şerpuit în dâra mea de parfum
un pleonasm
un catarg
nu vorbi azi cu nimeni
tu provoci silă şi greaţă şi ceaţă
femeie nebună
îmi cânţi în strună
dă şi mie un leu
să-ţi trăiască familia
nu am ochi
unde-mi sunt urmele
visele
mă petrec după o curvă
pricep fântâna de la marginea drumului
şi să-ţi mai spun că
un înger plânge în lumină
pentru că păcatul tău fără sfârşit
îl repeţi
în rugăciune

nu se dumirise mătasea femeii
coama calului alb
aprinde cercuri
trăznetul vine uşor din pădure