corbule, orbule

corbul orbului întoarce lumina pe dos
vezi-le strigă cerșetorul din colț
corbul orbului cu aripi tăiate
te strigă
te lasă
te noapte răvaș
te frânge șoptind pervers la ureche
să-i spui mișelește iubirea în față
să-i spui despre piatra din care te naști
cu suflet și lacrimi ca un borfaș
doar corbul te știe
în minte îți umblă
și fură din tine o piatră de moară
cu șarpele-n spate
cu tunet în sânge
corbul te vrea și corbul te suge
te noapte răvaș la ziua răscruce
revers ucigaș în femeile mute
vezi-le strigă mireasa din vis
oceanul mai fierbe
din albul abis
vezi-le strigă pământul din tălpi
și frunza se crapă pe frunțile reci
mai spune-mi de ape
fântâni care plâng
mai spune-mi iubire
de poduri
de punți
te scutură bine de ghimpii din talpă
ce vină să ai
că vântul de sapă
pe aripi de corb prea rupte
prea nouă
cu pașii în doi
pe ghețuri subțiri
tu vină nu ai
mai stai să murim
vezi-le strigă și corbul trăind

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc