femeia în alb

cuvintele nu le arunci în mare
un război de viori nu ține de destin
feriga e o mână care te trage în jos
îți face dungi cardinale pentru că nu accepți
să te faci un simplu cerșetor
regele a devenit rege cerșind potopul din stropul de lacrimi
Golgothă e respirația fără cuvinte și fără să atingi
cumpăna de care te-ai lepădat când dinadins ai strivit un ghiocel
iar în buzunare ai băgat nisip
nud a rămas acest loc tocit de durere
un spate prea încărcat alături de umerii goi
prea arși de viață

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ce tare mă strânge blana asta de lup

demenții

mi-a rămas o noapte în gât