femeia în alb

cuvintele nu le arunci în mare
un război de viori nu ține de destin
feriga e o mână care te trage în jos
îți face dungi cardinale pentru că nu accepți
să te faci un simplu cerșetor
regele a devenit rege cerșind potopul din stropul de lacrimi
Golgothă e respirația fără cuvinte și fără să atingi
cumpăna de care te-ai lepădat când dinadins ai strivit un ghiocel
iar în buzunare ai băgat nisip
nud a rămas acest loc tocit de durere
un spate prea încărcat alături de umerii goi
prea arși de viață

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc