zidul o naște pe ana

-         capitolul 1-

zidul o naște pe ana

ana respiră pământ

sfântă e scara

bila ţipă la pahar

paharul bea din apa de ploaie

ce vaiet se-aude?

invers e ceasul

limba e mută

cum? lumea e slută?

lumea priveşte la mută

şi cică ninge tot anul

-         capitolul 2-

de undeva de unde nici măcar nu știu

am prins sub unghii omenirea

praful de stele are gust de mandarine zicea mama

numele mă leagă de pământ zic eu

de ochi îți atârnă o duminică zicea profesorul

în lanţuri să-ți legi amintirile zicea fostul amant

dar uite că mi-a albit venirea

și al dracului mi-a rămas pasul ăsta bătut de vânt

-         capitolul 3-

pietrele ard doruri

în culise actorul e omul cu mască

eternul suspect de viaţă se declară învins

eu  mă declar în impas

sparg lacăte și desenez clepsidre

în fața mea e o pădure cu oameni drept frunze

mă apuc de urlat

și frunzele alea de oameni încep să cadă

profit de moment și mă ridic în picioare

vedenia asta îmi șade-n spate

și suflă ca un crivăț pe la tâmple

-        - sfârșit-