calul meu



vorbești serios?
scrisoarea asta nu a ajuns la mine
și totuși...fericită concidență când tocmai azi
am ajuns la final
în fața vaporului pe care-l aștept de ceva ani
dar nici eu nu le văd pe toate
uite de exemplu la ultima masă a reginei am lipsit
calul meu era bolnav
și-atunci am simțit cum mă duc odată cu el
piesele reginei sunt aceleași mereu
vechi și în poziție de atac
de parcă mi-ar plăcea să cuceresc niște iluzii
dar calul meu s-ar putea să moară până la ziuă
acum îți scriu pe fugă să înțelegi
graba și teama
teama de-a ieși în fața oamenilor
și graba de-a mă duce acolo unde mi-e calul
de ce-aș mai rămâne?
ce să fac aici? spune-mi.



13 ianuarie 2015
p.s. dintr-un dialog poetic alături de Ioana Haitchi

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc