sens interzis


numai eu treceam în fiecare zi pe sens interzis
uitam că drumul se rupea brusc
din pricina unei explozii pe care
nimeni nu o repară
dar era atât de ușor să mă dau învinsă
acestor oameni trecători
de care nu-mi pasă pentru că nu le pasă
acestor sugative umane nu am cum să le dau 
din cuvintele mele 
pentru că nimicul din sufletul lor 
e prea mărunt pentru nimcul din drumul lor sucit
am uitat să-ți spun de peșteră
sau de hiena care mi-a mâncat tâmpla
am uitat așa cum uitarea însăși uită să se uite
știai că am văzut în ochii unora
atât de multe nedumeriri 
încât am ajuns să le evit privirile?
lumea nu te judecă ci te omoară direct
să nu-și mai bată capul pe cine să întreacă

numai eu treceam în fiecare zi pe sens interzis
și-acum vorbind cu tine
mi-a crescut o trestie în spate
dacă te-ai ridica în vârful picioarelor 
probabil ai ajunge să o atingi
e trestie plângătoare
cum nu ai auzit de treste plângătoare?
lasă asta și nu-mi răspunde
uite cum se foiește cerul și cum se strânge pământul
că nici măcar nu am apucat să te ascult
spune-mi de ce ai venit doar azi cu flori la poarta cimitirului?




22 ianuarie 2015

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc