sens interzis

numai eu treceam în fiecare zi pe sens interzis

uitam că drumul se rupea brusc

din pricina unei explozii pe care

nimeni nu o repară

dar era atât de ușor să mă dau învinsă

acestor oameni trecători

de care nu-mi pasă pentru că nu le pasă

acestor sugative umane nu am cum să le dau 

din cuvintele mele 

pentru că nimicul din sufletul lor 

e prea mărunt pentru nimcul din drumul lor sucit

am uitat să-ți spun de peșteră

sau de hiena care mi-a mâncat tâmpla

am uitat așa cum uitarea însăși uită să se uite

știai că am văzut în ochii unora

atât de multe nedumeriri 

încât am ajuns să le evit privirile?

lumea nu te judecă ci te omoară direct

să nu-și mai bată capul pe cine să întreacă

numai eu treceam în fiecare zi pe sens interzis

și-acum vorbind cu tine

mi-a crescut o trestie în spate

dacă te-ai ridica în vârful picioarelor 

probabil ai ajunge să o atingi

e trestie plângătoare

cum nu ai auzit de treste plângătoare?

lasă asta și nu-mi răspunde

uite cum se foiește cerul și cum se strânge pământul

că nici măcar nu am apucat să te ascult

spune-mi de ce ai venit doar azi cu flori la poarta cimitirului?

22 ianuarie 2015