să înșirăm

să înşirăm loviturile pe iarba udă
apoi să aşezăm pietrele în cerc
uitarea să ne umble  
în trecut precum o zdreanţă
care pleacă spre cer
într-un ridicol oarecare
într-un final să amuţim
să înşirăm lovituri pe scări
care duc în spinare

un adevăr absurd

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man