Nu asculta și nu privi la oameni



Nu am căutat că înţeleg tainele voinţei divine, am mers pe drumuri goale şi murdare căutând viaţa şi-am dat peste oameni. Nu am căutat să înţeleg omul, vocea strigată, mâna ridicată, ultimul cuvânt grijania, grijania...O imagine imprimată în ochi de copilă, care o găsesc în goliciunea drumurilor mele. Nu am căutat fericirea ca să pot zâmbi, ştiam că după surâs venea mereu plânsul. Am îngropat lacrimi în pământ, lângă urzici, le-am astupat cu iarbă apoi am mers înainte. M-am luat la întrecere cu viaţa şi m-am trezit bătrână. Am întrebat nimicul ce culoare are iubirea şi a răspuns astfel: pe iubire să o cauţi oarbă căci ea te va găsi după miros, să nu cauţi tainele voinţei divine, nu asculta şi nu privi la oameni. Închide ochii şi iubeşte mâinile ce te ridică, au miros de iubirea ta.

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man