prag

o secundă a învățat să iubească
doar existenţa s-a oprit în dreptul paharului meu
şi a turnat tot viitorul
se zice că ocazia binecuvântării aparţine
ăluia de o cere
în fapta care stă în vârful unui deget de rugăciune
nu am înţeles greu viața din paharul meu
am zăbovit mai mult pe genunchii singurătăţii

la limita disperării am găsit deschisă o uşă
pragul era prea jos
așa că lumina a sărutat zăpada străinului din mine

a fost doar un joc iar acum e gata

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc