totul a pornit de la unul chel

a sărit unul chel la beregata mea înjurându-mă de Seneca. n-am treabă cu societatea umană, cu pietrele, întrebările, legile, prostituatele, dar am privit fix în ochi o vrabie care dădea să moară. 

după-amiază eram mulțumită de mine. lumea se scurgea printre degetele de la picioare în timp ce fărîmițam covrigi la porumbeii din piața orașului vechi.

orice oraș are o piață și un oraș vechi

fiecare om are o dambla, un fix, o slăbiciune, o amantă, un secret, o boală

fiecare nebun are un divorț în plan

orice pitic are piticul lui

un elefant închidea un bar favorabil, dar nu-mi dau seama de ce lumea-i zicea Kiesinger. vrei să spui că „vacile dau lapte” de bună voie? umblătură la umflătură, n-are cum să obțină careva acordul unei vaci în scris, cu semnătură, cu avocat, legalizări, chestiuni birocratice încă neelucidate.

stai să-ți povestesc de boala civilizației (necivilizate!) 

de elevii provocatori

de drogați și de homeless

de flăcăul de pe buldozer

de javra pe care am luat-o la salon

când ai timp să-ți îngădui o speranță?

ah, nu-i vorba de sentimentalism, dar poate că mi-am adus aminte când am făcut ultima oară dragoste cu Hecaton.