naivilor

iată cum se bălăceşte adevărul pe tălpile mininoșilor? abandon? în păr se prinde ochiul dușmanului de cutare sau cutare dogmă răsuflată arătările oamenilor spală păcate? limbi încurcate? mâhnite prăzi la orele amiezii cine să iubească metodic? grăi poetul către lună declaraţia de iubire furată de la unu într-o gară pâinea la gura câinelui nu e imaginară cine aude cum trece toamna încleştată de iubiţi şi de frunze adunătură de melancolie la curtea boierilor ne fură, ne fură ce-am furat când ne era foame o clipă credeai că ești diferit dar vai ție naivule fugar pe ocolite te tulbură porţile închise?

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man