prietene

prietene, nu te întreba de ce purtăm pașii lui Sisif,

căderile lui Icar sau cenușa păsării Phoenix de pe tâmple

viața ni le pregătește iar noi dibuim destine ca fiind ale noastre

destinul nostru e viața apoi sfârșește

vezi tu în nașterea morții

ducem pietre prea multe în spate

încercările tale sunt și ale mele,

lacrimile tale le port eu,

nedumeririle, durerile, tăcerile sunt toate ale mele....

mai puțin fericirea dragul meu prieten

pentru fericire mi-am făcut timp în alt timp

nu aici, nu acum. 
pustiul se prinde de tălpile unora.

ce să spun? rămân o vreme așa, fără să mă mișc,

mă mint că am scăpat de acest gol cât un munte

și râd până vine vântul să mă ducă iar în mijlocul ploii.