așteptarea

din zidul peșterii s-a desprins o săgeată

a pătruns cu vârful ei gura animalului care a mușcat

pasiv 

din jugulara omenirii

se zice că de atunci toți s-au transformat în furia celui care și-a pierdut arma

ochii lor aruncă venin în paharele domnilor 

iar pe gleznele domnițelor se formează pânze de păianjeni

și nimeni nu îndrăznește a iubi morții vii 

de zidul peșterii am lipit o speranță

era singura mea noapte fără coșmar

și singurul vis pe care nu mi-l doream realitate

pentru că știam: clipa care va urma fericirii depline va fi moartea

m-am întins sub zid încercând să desprind cu privirea

o armă care să mă ucidă