așteptarea

din zidul peșterii s-a desprins o săgeată
a pătruns cu vârful ei gura animalului care a mușcat
pasiv 
din jugulara omenirii
se zice că de atunci toți s-au transformat în furia celui care și-a pierdut arma
ochii lor aruncă venin în paharele domnilor 
iar pe gleznele domnițelor se formează pânze de păianjeni
și nimeni nu îndrăznește a iubi morții vii 

de zidul peșterii am lipit o speranță
era singura mea noapte fără coșmar
și singurul vis pe care nu mi-l doream realitate
pentru că știam: clipa care va urma fericirii depline va fi moartea

m-am întins sub zid încercând să desprind cu privirea
o armă care să mă ucidă

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ce tare mă strânge blana asta de lup

demenții

mi-a rămas o noapte în gât