corbul pe sârmă

bine că tu nu haiku

nici eu haiku

hai-hui mai degrabă pe gardul de sârmă al pușcăriei

uneori mă prefac în corb

și umblu pe deasupra capetelor luminate

babele se închină 500 de metri și nu mă las intimidat

cu ciocul rujat mă balansez în razele duminicii 

și mă reculeg înjurând în ploaia rece a dimineții de joi

îmi place joia

e un mijloc de a spera naibii la un sfârșit crăpat pe la colțul gurii

cu aria din Puccini m-ai dat gata

ce să-ți cânt în drept?

nu mă pricep amice la chestiuni de finețuri și dantele 

dacă vrei îți desenez scheletul unei biciclete sau al unui mort

un craniu ceva alăturat de Shakespeare

fantomele sunt de treabă

le tragi scaunul ca unor doamne

și le torni ceva tare în pahare

sunt și ele niște suflete, ce naiba

pfff, hai mai după colț că iar vine baba aia care se închină până mă albesc