corbul pe sârmă

bine că tu nu haiku
nici eu haiku
hai-hui mai degrabă pe gardul de sârmă al pușcăriei
uneori mă prefac în corb
și umblu pe deasupra capetelor luminate
babele se închină 500 de metri și nu mă las intimidat
cu ciocul rujat mă balansez în razele duminicii 
și mă reculeg înjurând în ploaia rece a dimineții de joi
îmi place joia
e un mijloc de a spera naibii la un sfârșit crăpat pe la colțul gurii
cu aria din Puccini m-ai dat gata
ce să-ți cânt în drept?
nu mă pricep amice la chestiuni de finețuri și dantele 
dacă vrei îți desenez scheletul unei biciclete sau al unui mort
un craniu ceva alăturat de Shakespeare

fantomele sunt de treabă
le tragi scaunul ca unor doamne
și le torni ceva tare în pahare
sunt și ele niște suflete, ce naiba
pfff, hai mai după colț că iar vine baba aia care se închină până mă albesc

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc