crâncen

priveşti la miezul zilei
la textele pline de sens şi rătăcire
la răspunsul pe care vrei să-l dai
dar nu ai o stare istorică în care să te miri de gâtuire
te opreşti în zona gradului zero de comunicare
și taci pentru că zvântatul original flutură şi azi
în călătoria deasupra realului
mersul devine
o inevitabilă dimensiune
prin cotloane de frig
sentimentul pierderii joacă slab în picioare
iertări clandestine
semnul risipirii adulmecă progresiv păcatul

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man