Recenzie la ”Incursiune în romanul grec-latin” semnată de Menuţ Maximinian

Romanul grec-latin

Scriitoarea Dorina Şişu propune publicului o incursiune exploratorie în tainele romanului elenistic şi latin, relevând funcţia de propulsare a unor semnale continue în evoluţia europeană ulterioară a romanului. Spaţiul, timpul, sacrul şi profanul, limbajul ca vector de mesaje, se interferează iraţional şi ameţitor. După cum declară în prefaţă Virginia Paraschiv, Dorina Şişu este un intelectual cu spiritul liber şi nealterat de prejudecăţi sterile. După cum se prezintă în aceste texte antice, romanul este mai mult sau mai puţin inteligibil. Călătoria în literatura universală, în special în cea romanescă, felul în care literatura a influenţat istoria omenirii, sunt puncte pe care scriitoarea le atinge în această carte. Sunt prezentate cele mai valoroase romane ale antichităţii, în care aventura şi călătoria reprezintă modul de viaţă al unor personaje care rătăcesc în permanenţă pe drumuri mai puţin umblate în căutarea unui ideal, a unei identităţi. Călătoria este o materializare a setei de cunoaştere şi a curiozităţii, dar şi a aspiraţiei omului de a ieşi din spaţiul geografic în care trăieşte, de a vedea lumea. Romanul antic grec şi latin are tocmai această călătorie în prim-plan, admirând capacitatea omului de a depăşi orice obstacol. Imaginaţia şi acceptarea fabulosului ca verosimil aparţine atât personajelor, cât şi scriitorilor. Prin această carte suntem părtaşi într-un voiaj literar helenistic şi latin a secolelor II şi III, în care călătoria are un caracter iniţiatic. Homer a considerat umanitatea într-un spaţiu riguros trasat, limitând dimensiunea aventurii, geografia sa fiind extrem de precisă, nu una mitică, fabuloasă, vizionară, ca în literatura orientală. Călătoria în Iliada şi Odiseea apare într-un spaţiu real, bine determinat. Călătoriile pe mare formează una dintre temele caracteristice ale mitologiei greceşti, amintind aici expediţia argonauţilor, Argo fiind prima navă de piraţi, iar Iason primul căpitan de piraţi. Ulise întreprind eşi el o expediţie de pradă împotriva coastelor egiptene, după ce jefuise şi cetatea ciconilor. Tucidide, în primul volum al operei sale, spune că pirateria nu era considerată, pe atunci, o ruşine, dimpotrivă, făcea mai degrabă o mare cinste. Condiţionând modelul grecesc, Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele tot sub forma unor voiaje. Heliodor foloseşte călătoria ca singura cale de prezentare a aventurilor. Numai călătorind Teagene şi Haricleea reuşesc să evite posibile nenorociri, călătoria având un caracter gnoseologic.
O finalitate purificatoare este obţinută şi în romanul lui Apuleius, caracterul religios şi iniţiatic fiind mai pronunţat, în final eroul Metamorfozelor eliberându-se de tot răul. Călătoria devine o modalitate de căutare a unui cod de viaţă în Satyricon. Peronius este mai realist, considerând posibilităţile condiţiei umane numai în limitele realităţii fundamentale, iar Apuleius se relevă ca un mistic platonician tentat să considere aceeaşi realitate ca teren de exerciţiu.
Romanul antic greco-latin are, prin excelenţă, un caracter evenimenţial, elementul lui fundamental rămânând aventura, întâmplarea, indiferent de ce natură ar fi.
Cartea Dorinei Şişu a apărut la Editura Transilvania, în cadrul proiectului „Cititor de proză”.

autor Menuţ Maximinian

sursa:http://www.rasunetul.ro/romanul-grec-latin