repetabilă

nu știu dacă eu exist, dar îmi dau seama că sunt repetabilă

aceeași pași, aceeași privire, aceleași drumuri

întrebări, decepții, speranțe

pe care niciodată nu le lași baltă pentru că ele s-au legat de tine cu sârmă ghimpată

mă întrebi unde eram în timpul uciderii tale?

mă întreb dacă nu eram ironia sau chiar veranda la care stăm 

întrebându-ne absurd de trecut

mai devreme sau mai târziu ne vom ridica și vom merge spre bucătărie

un spațiu necesar umplerii cănilor de cafea

apoi vom admira arta dezolării în pictura marilor artiști

vom citi filosofi antici

în timp ce pescarul își trage plasa goală în barcă

în timp ce lupii urlă în zăpezi

în timp ce un geniu își scrie capodopera secolului XXI

noi bem cafea și ne căutăm

privim în zaț

ne așezăm picior peste picior

netezim pătura mai bine pe noi

oftăm 

privim în gol fără să ne întrebăm de ce privim în gol

apoi deodată îți dai seama că toată viața ți-ai dorit un cal alb

sau negru

un cal pe care să mergi până la piramida lui kheops 

nu știu dacă exist, dar îmi dau seama că sunt repetabilă

doar iubirea se plămădește singură în mine

ea crește, crește, crește, iar eu mă fac tot mai mică

și intru-n rădăcina acestui nuc bătrân care a crescut împreună cu mine

până mă fac un ghem adâncit pământului

14 februarie 2017