repetabilă


nu știu dacă eu exist, dar îmi dau seama că sunt repetabilă
aceeași pași, aceeași privire, aceleași drumuri
întrebări, decepții, speranțe
pe care niciodată nu le lași baltă pentru că ele s-au legat de tine cu sârmă ghimpată
mă întrebi unde eram în timpul uciderii tale?
mă întreb dacă nu eram ironia sau chiar veranda la care stăm 
întrebându-ne absurd de trecut
mai devreme sau mai târziu ne vom ridica și vom merge spre bucătărie
un spațiu necesar umplerii cănilor de cafea
apoi vom admira arta dezolării în pictura marilor artiști
vom citi filosofi antici
în timp ce pescarul își trage plasa goală în barcă
în timp ce lupii urlă în zăpezi
în timp ce un geniu își scrie capodopera secolului XXI
noi bem cafea și ne căutăm
privim în zaț
ne așezăm picior peste picior
netezim pătura mai bine pe noi
oftăm 
privim în gol fără să ne întrebăm de ce privim în gol
apoi deodată îți dai seama că toată viața ți-ai dorit un cal alb
sau negru
un cal pe care să mergi până la piramida lui kheops 

nu știu dacă exist, dar îmi dau seama că sunt repetabilă
doar iubirea se plămădește singură în mine
ea crește, crește, crește, iar eu mă fac tot mai mică
și intru-n rădăcina acestui nuc bătrân care a crescut împreună cu mine
până mă fac un ghem adâncit pământului

14 februarie 2017



Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc