paiele din ochi


dacă o poveste ar fi imposibilă și insuportabilă 
nu ar aduce nimeni aminte de ea 
iar grumazul înfipt în cuvinte s-ar delimita nerușinat mai mult la suprafață
ba chiar ar sări în ochii dadaiștilor critici
și-ar da ăștia averile pe degeaba doar-doar să nu le deșiri destrăbălarea
să nu le irosești beția și acel etcetera ...cu pantofi negri de lac și felinar roșu la poartă
podul de piatră s-a dărâmat a venit Veronica și la luat ...ca furnica
le cară
le cari
le cărăm
le ducem pe burtă pe spate pe brațe pe furiș
pe alea rele și cu bube
pe alea bune le punem pe frunte și urlăm aproapelui
băăă, ia te uită la mine, băăă, ce am io și tu nu ai
te minunezi ca un prost și-ți aduci aminte când îți scriam cum să-mpărțim fericirea:
una mie, una ție, una mie, două ție, două mie, nouăsuteoptzecișicinci...bla bla blaaa

pe mărul discordiei l-a prins iarna-n drum
de fruntea ta s-a prins o frunză
de tâmpla mea s-a prins talpa piciorului tău drept
din ochi a început să curgă cenușă

unde ziceai că te duceai azi dimineață când încă era noapte?

13 februarie 2017


Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc