paiele din ochi

dacă o poveste ar fi imposibilă și insuportabilă 

nu ar aduce nimeni aminte de ea 

iar grumazul înfipt în cuvinte s-ar delimita nerușinat mai mult la suprafață

ba chiar ar sări în ochii dadaiștilor critici

și-ar da ăștia averile pe degeaba doar-doar să nu le deșiri destrăbălarea

să nu le irosești beția și acel etcetera ...cu pantofi negri de lac și felinar roșu la poartă

podul de piatră s-a dărâmat a venit Veronica și la luat ...ca furnica

le cară

le cari

le cărăm

le ducem pe burtă pe spate pe brațe pe furiș

pe alea rele și cu bube

pe alea bune le punem pe frunte și urlăm aproapelui

băăă, ia te uită la mine, băăă, ce am io și tu nu ai

te minunezi ca un prost și-ți aduci aminte când îți scriam cum să-mpărțim fericirea:

una mie, una ție, una mie, două ție, două mie, nouăsuteoptzecișicinci...bla bla blaaa

pe mărul discordiei l-a prins iarna-n drum

de fruntea ta s-a prins o frunză

de tâmpla mea s-a prins talpa piciorului tău drept

din ochi a început să curgă cenușă

unde ziceai că te duceai azi dimineață când încă era noapte?

13 februarie 2017