o zi ca oricare alta

i-ai rămas dator străzii

ah, da' unde sunt toate lucrurile care te-au emoționat cândva?

a cui e vocea care-mi ucide răutatea?

al cui e veninul care se prelinge pe ochi?

a cui e palma care mi-a crăpat inima-n patru?

șttt, uite cum vine

face cu ochiul și dantelăria de la pălărie 

sau mătasea fină a rochiei

dar și pantofii roșii de lac

te face să roșești

o prosteală care te-a schimbat în om timp de un minut

și dacă ea a trecut pe lângă tine 

lăsându-ți un fin parfum franțuzesc în loc de „hello”

nu a schimbat pornirea ta animalică

acum ești tu

un simplu trecător amețit

îți cauți ziarul și un loc bun în bar

de unde poți privi strada fără rușine

azi nu au fost atentate în amor

un trandafir dă să moară în vaza ta spartă de acasă

24 februarie 2017