o zi ca oricare alta

i-ai rămas dator străzii
ah, da' unde sunt toate lucrurile care te-au emoționat cândva?
a cui e vocea care-mi ucide răutatea?
al cui e veninul care se prelinge pe ochi?
a cui e palma care mi-a crăpat inima-n patru?
șttt, uite cum vine
face cu ochiul și dantelăria de la pălărie 
sau mătasea fină a rochiei
dar și pantofii roșii de lac
te face să roșești
o prosteală care te-a schimbat în om timp de un minut
și dacă ea a trecut pe lângă tine 
lăsându-ți un fin parfum franțuzesc în loc de „hello”
nu a schimbat pornirea ta animalică
acum ești tu
un simplu trecător amețit
îți cauți ziarul și un loc bun în bar
de unde poți privi strada fără rușine

azi nu au fost atentate în amor
un trandafir dă să moară în vaza ta spartă de acasă


24 februarie 2017

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man