cum a început?

motto:
spre ziuă noaptea se topește pe fruntea ta
ca un țurțure agățat acolo chiar de tine
se prelinge pe ochi și are o culoare albastră
de parcă tu te-ai preface într-un nor de vară polară

pe tabla ei de joc existau două piese
viața și moartea
era plictisită și ofta numai la gândul că trebuie să mute  continuu
viața înaintea morții
într-o zi, fetița stânjenită de propriul ei joc, și-a întrebat mama:
-de ce viața trebuie să fie înaintea morții? de unde să știi că moartea nu-i mai bună decât viața? ai trăit tu moartea?
nu știu ce i-a răspuns pentru că trecerea timpului mi-a șters asta din memorie
dar știu că fetița a pus o piesă în plus: iubirea
iubirea și viața erau întotdeauna înaintea morții

...stai așa, și-atunci de ce a scris atâtea scrisori pescarului bătrân din dublin
și de ce vorbea cu o fântână?

pentru că asta nu-i decât o poezie, iar imaginația autorului, e tot o amintire
pe care o adâncește uneori ca o urmă de pas pe zăpadă fierbinte.


28 februarie 2017

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc