cum a început?

motto:

spre ziuă noaptea se topește pe fruntea ta

ca un țurțure agățat acolo chiar de tine

se prelinge pe ochi și are o culoare albastră

de parcă tu te-ai preface într-un nor de vară polară

pe tabla ei de joc existau două piese

viața și moartea

era plictisită și ofta numai la gândul că trebuie să mute  continuu

viața înaintea morții

într-o zi, fetița stânjenită de propriul ei joc, și-a întrebat mama:

-de ce viața trebuie să fie înaintea morții? de unde să știi că moartea nu-i mai bună decât viața? ai trăit tu moartea?

nu știu ce i-a răspuns pentru că trecerea timpului mi-a șters asta din memorie

dar știu că fetița a pus o piesă în plus: iubirea

iubirea și viața erau întotdeauna înaintea morții

...stai așa, și-atunci de ce a scris atâtea scrisori pescarului bătrân din dublin

și de ce vorbea cu o fântână?

pentru că asta nu-i decât o poezie, iar imaginația autorului, e tot o amintire

pe care o adâncește uneori ca o urmă de pas pe zăpadă fierbinte.

28 februarie 2017