verbul vinului roșu

zidul are mâini în formă de cerc

o cifră impară a  înghețat

dar la un capăt al cercului am găsit prima ta scrisoare

în care scriai despre mine:

mă strânge glezna pe care o sărutai în fiecare noapte cu lună plină

mă strânge gândul că vine o zi fără privirea ta

și-atunci șerpii nu-mi vor căuta gura

am uitat să-ți povestesc despre poduri și de ape tulburi

de vinul roșu așezat lângă declarațiile tale

lipsește un verb în prezentul acesta alb

ești plin de secrete, îmi spuneai

misterul poeziei mele este dincolo de mine

stă ascuns pe cea mai mare scenă

actorii nu aud tropotul dansului

pentru că tu m-ai înfășurat cu ierburi otrăvitoare

rămâi puțin peste puterile tale

să-mi povestești ideologii concrete

să facem ghem timpul

și să-l aruncăm peste zidul cu mâini în formă de cerc