pe mă-ta...nu visa!

da, te aud…

un nenorocit nostalgic şi-a băgat cuvintele în buzunarul de la spate şi a fugit

mi-am amintit că eram oarbă

semaforul știu că doarme în culori schimbătoare

doar că negru țipător nu există

hei, proastă fiinţă blondă mă calci pe nervi

răstignirile proștilor în faţa minunilor nu se termină niciodată

un univers miop și un verde crud mi-a intrat în tălpi

a venit timpul să trec pe partea cealaltă

nu vă supăraţi, e verde?

e roșu băăă!

pe mă-ta e roșu, ba e verde tembelule

soarele râde degeaba în pielea mea

simt pe buze sânge

un eden străin îmi calcă pe urme

mai stai, îmi zice el, dă-mi numărul zilelor tale!

nu dau risipirea foşnetului pe degeaba, îi răspund

azi mi-am schimbat lanţul de la picioare

ai să ştii unde sunt

după dâra de sânge

lemn de păcat ce-mi eşti!

iubeşte-mă, decimează sărutul, lacrimile îşi arată colţii de-ai să pleci

dă-mi mâna și gustă mărul acesta

mărul… mă urmăreşte de o viaţă

eşti un trecător, deci mă treci

cuvintele au rămas biciuite în sânge, tu destin ce-mi vâsleşti sufletul, tu viaţă ce-mi irosești numele, tu iubire ce-mi bei fiinţa, socoteşte-mi paşii în cercuri polare…

-          nu visa, ce dracu!? nu visa, proasto, treci strada, în mă-ta, că e verde…