pe mă-ta...nu visa!

da, te aud…
un nenorocit nostalgic şi-a băgat cuvintele în buzunarul de la spate şi a fugit
mi-am amintit că eram oarbă
semaforul știu că doarme în culori schimbătoare
doar că negru țipător nu există
hei, proastă fiinţă blondă mă calci pe nervi
răstignirile proștilor în faţa minunilor nu se termină niciodată
un univers miop și un verde crud mi-a intrat în tălpi

a venit timpul să trec pe partea cealaltă
nu vă supăraţi, e verde?
e roșu băăă!
pe mă-ta e roșu, ba e verde tembelule

soarele râde degeaba în pielea mea
simt pe buze sânge
un eden străin îmi calcă pe urme
mai stai, îmi zice el, dă-mi numărul zilelor tale!
nu dau risipirea foşnetului pe degeaba, îi răspund
azi mi-am schimbat lanţul de la picioare
ai să ştii unde sunt
după dâra de sânge
lemn de păcat ce-mi eşti!
iubeşte-mă, decimează sărutul, lacrimile îşi arată colţii de-ai să pleci
dă-mi mâna și gustă mărul acesta
mărul… mă urmăreşte de o viaţă
eşti un trecător, deci mă treci

cuvintele au rămas biciuite în sânge, tu destin ce-mi vâsleşti sufletul, tu viaţă ce-mi irosești numele, tu iubire ce-mi bei fiinţa, socoteşte-mi paşii în cercuri polare…
-          nu visa, ce dracu!? nu visa, proasto, treci strada, în mă-ta, că e verde…

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc