moartea face cu mâna...nebuna

o lamă uriaşă se rostogoleşte pe străzi
simţi cum se năpusteşte spre tine
pe trupul tău
urlete și nebunie

venite fără să le chemi

se prind de gâtul tău

iar tu fără să te miri ori să te întrebi

privești la mâinile pline cu sânge

sunt amintirile pe care le-ai uitat și le-ai ucis

lasă domnule un pic de mister la strofa aia de sus

ce dracu, dai de la matale

unde e suflul ăla poetic?

nimic nu mă înfioară, dar să te mai încerc

o femeie îşi ceartă copilul
un bărbat zace mort în drum
după o vreme, nu știu după câtă
violul era o normalitate
mirosul de coniac persista în părul ei

violul nu era viol

era un fapt care se întâmplă fără voia ta

și tu îi spui viol

poate că ai dreptate poate că nu

nu-mi bat capul nici azi cu deslușirea privirilor tale

ori a indiferenței

ori a …

nu te pierde, spune mai departe, așadar;
i-a cuprins gâtul cu lanțuri
cineva continuă să fluiere
cineva continuă să plângă

cineva râde când doarme
mi-am dat seama că râd în somn
ori somnul râde în mine?

pământul sărută sufletul
care?
clișeu e această imagine
și următoarea tot clișeu este

firul poetic deșiră o scară
tot scrie săraca la cuvinte
crezând că face poezie
uite mă că am furat câteva cuvinte de-acum 5 ani

atunci n-a contat
m-am ascuns în întuneric
şi-am ridicat în jurul genunchilor
grămezi de pietre
de parcă ....
pietrelor le spuneam de iubire

scuză-mă că mă opresc aici

mi-am adus aminte de ceva

și trebuie să fug prin ploaia asta rece de toamnă

te pup

mai vorbim și mai va…