propunere



oare de ce să plângi?
de ocazie sunt clătinările de care vorbesc toți
arată-mi pe cineva care nu se clatină
și-atunci abia am să cred în toate semnele de întrebare
dar fără răspunsuri
nu  mă întreba ce-mi doresc 
sunt în stare să-ți fac ditamai lista
te-ai plictisi citind la ea 
poate că unele din dorințe sunt comune
ai să-mi spui că semănăm

întreabă-mă ce nu-mi doresc
îți voi răspunde printre picături de anotimpuri
printre ore trecute de fix
printre oameni
și printre degete răsfirate spre cer
melancolia asta nu a omorât pe nimeni
doar că ciugulim împreună dureri
fără să privim înainte ca doi pieduți

să închidem ochii?
ok dar înainte toarnă ceva în cănile astea de ieri
și-apoi ne vom pierde în urlet pe valuri

30 octombrie 2014



Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc