dimensiune

După o mie de ani mă nasc iar apă de munte. Mă logodesc cu viața. Printr-o minune împletesc această coroană în doamnă. Dintr-o sete nebună mă las dezlănțuită de furtuni, de clipe, de cuvinte. Las aceste minuni să înceapă a-mi despica destinul în două, în trei, în mii de bucăți. Las această apă care sunt, care-mi curg, să-mi arate nemurirea. Las această viață să-mi sărute urmele uitării. Emoția noii realități o am în gând. În mine ating posesiv vârful mirării într-un capat de drum.

15 iulie 2009