Împarte-te cu mine

mă faci să râd

cum arată o cioară beată lângă o mașină de scris?

ce căuta ea acolo? litere? hârtie? tuș ori vreo muză?

de câte ori suferi îți aduci aminte de Larousse

de ce te ascunzi în el?

dacă mergi ceilalți oameni oricum vin după tine

dar tu să ascunzi

cărările

găsirile

visele

sfârșiturile

în batista doamnei ori în buzunarele mele rupte

eu spun că timpul nu există

în mintea ta sălăsluiește un gram de evadare

cu cinism calci în picioare slăbiciunea ta

pe a mea am dat-o de pomană

acum stau lipită de un zid și nimeni nu mă imită

așteptarea are aroganța ei

timpul are răbdarea lui

vremea are grijă să te aibă

și tu să te duci cu viața 

să dai piept cu tine-n oglindă

să te copleșești la dracu cu încercările ca niște lanțuri la picioare

dacă nu mai poți

nu aștepta nimic

nimicul nu socotește în minus

împarte cu mine petalele astea de jos

oricum nu le vrea nimeni

ce zici?

30 octombrie 2014

Dublin