nebunii

o jumătate de infinit 
în partea bună a cercului
se rostogolește împreună cu mine
în mansarda vieții
acolo am pus la uscat firele de iarbă
culese de pe tâmplele tale

bila a intrat la apă
s-a maturizat într-un ochi de ocean

pe rechini nu-i interesează
jocul de glezne

trosnesc în sânge închipuiri apocaliptice
și ploaia a devenit o insistență flămândă
parafrazând nebunia în curtea lui Erasmus

faraonul așteaptă înțelept
praful uitării
a rămas loc liber pe ultima treaptă
în dreapta lui soarele a blestemat un oraș

am să mă întind puțin

și-am să mă prefac  piramidă

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc