nu pricep

nu pricep cum a crescut un anotimp de iarnă la sânul meu

nu pricep cum zilele în care mi-ai spus despre iubire s-au spart în mii de părți

și-acum

așa ninsă

așa departe

le caut

rostogolesc o bilă de la un capăt la altul

pe bulevardul pe care tu treci cu o cămilă și strecori un rânjet pe la colțul gurii

privitorilor care te aplaudă le arunci pungi cu mâncarea rămasă de-aseară

curvelor le faci cu ochiul

cerșetorilor le arunci câte o căciulă ruptă pentru la iarna viitoare

gravidelor le dai o cremă expirată

văduvelor le faci o invitație pe stadion

divorțatelor le faci semne obscene

pe lista ta de cumpărături sare un purice

și nu pricep cum a crescut iarna asta

când pe la tâmple crescuse bujorii

nu pricep cum nu pricepi că ești un păpușar inutil pe timpul nopții

că țara în care te-ai născut te-a crescut să fii idiot

iar tu rânjești privitorilor

în aplauzele lor mulțumindu-le pentru inocență

-bre, urci sau cobori?

-păi unde suntem, nepoate?

-în stație, bre, unde dracu să fim... dormi pe drum și nu lași lumea să treacă. ce dreacu, noi avem serviciu. matale ești pensionar. te doare-n bascheți. vă plimbați ca turbații toată ziua.

-am muncit toată viața, nepoate. acum mergeam la cimitir...

-mergi așa viu? așteaptă să mori, că te duc alții pe banii lor.

-e-he, ce știți voi? sunteți mici...

...în aplauzele lor, mulțumindu-le pentru inocență.

30 martie 2017