nu pricep

nu pricep cum a crescut un anotimp de iarnă la sânul meu
nu pricep cum zilele în care mi-ai spus despre iubire s-au spart în mii de părți
și-acum
așa ninsă
așa departe
le caut
rostogolesc o bilă de la un capăt la altul
pe bulevardul pe care tu treci cu o cămilă și strecori un rânjet pe la colțul gurii
privitorilor care te aplaudă le arunci pungi cu mâncarea rămasă de-aseară
curvelor le faci cu ochiul
cerșetorilor le arunci câte o căciulă ruptă pentru la iarna viitoare
gravidelor le dai o cremă expirată
văduvelor le faci o invitație pe stadion
divorțatelor le faci semne obscene
pe lista ta de cumpărături sare un purice
și nu pricep cum a crescut iarna asta
când pe la tâmple crescuse bujorii
nu pricep cum nu pricepi că ești un păpușar inutil pe timpul nopții
că țara în care te-ai născut te-a crescut să fii idiot
iar tu rânjești privitorilor
în aplauzele lor mulțumindu-le pentru inocență

-bre, urci sau cobori?
-păi unde suntem, nepoate?
-în stație, bre, unde dracu să fim... dormi pe drum și nu lași lumea să treacă. ce dreacu, noi avem serviciu. matale ești pensionar. te doare-n bascheți. vă plimbați ca turbații toată ziua.
-am muncit toată viața, nepoate. acum mergeam la cimitir...
-mergi așa viu? așteaptă să mori, că te duc alții pe banii lor.
-e-he, ce știți voi? sunteți mici...

...în aplauzele lor, mulțumindu-le pentru inocență.

30 martie 2017


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ce tare mă strânge blana asta de lup

demenții

mi-a rămas o noapte în gât