în lașitatea ta

dacă te retragi în umbra Euclidelor
voi deschide conflict în faţa degradării care te macină
motivul?
ideea de-a elimina un pretext al proștilor 
prea atenți la mersul meu
dispuși să zacă în aceeaşi urmă

în laşitatea mea inutilă
am învăţat să tac
în geamătul acesta
am plătit tribut unei răni la vedere

mişti frenetic şi iraţional din mâini

pe corpul meu s-a aşezat praful
voi conforma limbajul plânsului
la voia sărutului tău bifurcat

în stare de veghe mă strecori
printre umerii goi ai vicleşugului
le spui nebunilor să scrie de blonzi
şerpii se aleg între ei pentru că
adevărul e un vrăjitor care tace

eu nu sunt Milphio şi regret
pentru că aveam curajul să-mi înşel oamenii
arăti lumii pietatea plină până crapă

de tineeee

cu tineeee

pentru că în naivitatea ta crezi
că cineva o să te răsplătească

în loc de rugă ridică o piatră deasupra capului
și arunc-o în mine
nu răscoli nebuniile lumii cu portretul tău

29 noiembrie 2010